Nicolae Dunca de Şieu a luptat atât în luptele pentru unificarea Italiei, cât şi în Războiul Civil din Statele Unite ale Americii.

Unul dintre cei mai capabili ofiţeri români din secolul al XIX-lea este aproape necunoscut în ţara sa natală. Este vorba de Nicolae Dunca de Şieu, născut în Muntenia, în anul 1838, dar care provine dintr-o familie originară din Maramureş, care posedă şi un titlu nobiliar oferit de regii Ungariei şi confirmat de împăraţii Austriei.

Biografia lui Nicolae Dunca de Şieu nu are foarte multe date certe.

Ofiţer în armata lui Alexandru Ioan Cuza

Potrivit unor surse, Nicolae Dunca de Şieu ar fi fost cadet, apoi ofiţer în armata română, comandată de principele Alexandru Ioan Cuza, după Unirea din 1859. Ipoteza este susţinută de scriitorul Vasile Iuga, cel care a regăsit mormântul românului Nicolae Dunca de Şieu. În anul 1860, Nicolae Dunca de Şieu a demisionat din armata română şi a plecat în Italia, ca să se înroleze în armata condusă de Giuseppe Garibaldi. Eroul italian al Revoluţiei din 1848 a organizat un adevărat război în sudul Italiei, în urma căruia a alungat dinastia de Bourbon din Regatul celor Două Sicilii, apoi a proclamat alipirea acestuia la Regatul Sardiniei şi Piemontului, condus de Casa de Savoia, iar ca urmare a acestei uniri a apărut nucleul statului italian.

Garibaldi l-a numit căpitan de cavalerie

Nicolae Dunca de Şieu s-a înrolat în Legiunea Ungară, la cavalerie. După bătălia de la Volturno, Giuseppe Garibaldi a remarcat curajul românului, pe care l-a numit căpitan de cavalerie în armata aflată sub comanda sa. În anul 1861, alături de alţi doi ofiţeri din Legiunea Ungară, coloneii Zagony şi Tigiernosky, Nicolae Dunca de Şieu şi-a prezentat demisia în faţa lui Giuseppe Garibaldi şi a plecat în Statele Unite ale Americii, unde izbucnise Războiul Civil.

Comandant al Regimentului 8 New