La Editura Thesaurus din Brasilia a apărut de curînd cel de al doilea roman al lui Mihai Zamfir, tradus în portugheză (dupăAcasă - Uma casa, dois mundos, editat în urmă cu doi ani). Romanul Se înnoptează. Se lasă ceaţă (Polirom, 2006) a căpătat, în varianta sa portugheză, titlul Lisboa para sempre (Lisabona pentru totdeauna). Traducătoarea este Carolina Martins Ferreira, cea care a tradus în portugheză şi alţi prozatori români contemporani (pe Norman Manea, de exemplu).

După lansarea cărţii în oraşul Brasilia, în cadrul Asociaţiei Naţionale a Scriitorilor, a urmat o lansare în Portugalia, organizată de Institutul Cultural Român, filiala din Lisabona. Festivitatea a reunit pe majoritatea intelectualilor interesaţi de cultura română din capitala lusitană. Prezentarea cărţii a fost făcută de profesorul Fernando Couto e Santos, din intervenţia căruia reproducem cîteva pasaje.

Lisboa para sempre? Titlul cărţii poate da naştere unor echivocuri. Dacă ar vedea-o în vitrina unei librării, fără nicio indicaţie suplimentară, un cititor neavizat ar putea strâmba din nas, crezând că este vorba despre un ghid complet de sfaturi practice sau despre un banal manual de supravieţuire pentru turişti. Cu toate acestea, decepţia lui va fi mare când va deschide cartea şi va descoperi că, de fapt, este vorba de un roman. „Mai bine era ceea ce credeam eu!”, exclamă el. „La ce-i bun un roman? Dacă măcar ar fi fost o carte cu texte de fado sau reţete de peşte şi tot ar fi servit la ceva.” Pentru acest cititor, care petrece ore în şir vizionând programe la televizor ce cultivă imbecilitatea, pentru care probabil că internetul se rezumă doar la Facebook, romanul – la fel ca şi poezia sau eseul – nu servesc la nimic. Şi totuşi, încă mai supravieţuiesc – deşi în număr redus – cititorii cărora le place să se lase seduşi de cuvintele care se înalţă în zbor dintr-un roman frum