Motto: „Les poèmes à venir sont pour vous et pour moi et ne sont pas pour tout le monde.”

e.e. cummings

Îndepărtare

se dedică Oanei Mihai

Simţul depărtării se dobândeşte

odată cu îndepărtarea: cum ar fi plecarea ta

peste ocean sau singurătatea piramidelor

în imensul deşert care ne desparte pe viaţă.

Depărtarea e o fiinţă care locuieşte în noi,

se răsfaţă în visele şi insomniile noastre traversate de ninsori sau de ploi.

Este ziua în care privim înapoi.

Deşertul care se gândeşte la ploi

ori sărmanul răscolind cu degete lacome în lăzile de gunoi.

Până la urmă, depărtarea, parfumul ei… suntem chiar noi.

Aritmetica pleoapelor

Totul a început de la simplitatea culegerii unor crengi de foc.

Poate că lemnelor le este mai bine decât să se perpelească pe rugul unor adevăruri.

Cu siguranţă, cărnii îi va sta mai bine

aşezată pe oasele zămislite în pântecul adânc, aducător de viaţă.

Decât să fii singur pe o scenă pustie, ce alegi?

Crengi de foc mai culese de alţii sau sfori reci de paiaţă?

Asta… dacă nu mori la timp într-o împrejurare de adevăruri!

Când capul se desprinde de amintiri, de vechime,

ce mai ai de ales – tu, alesul din neînţelesul scheletului şoaptelor?

Depinde numai de tine să alegi descărnarea, ruperea uscatului de mânia apelor.

Anatomia sau aritmetica tăcută a pleoapelor?

Apoi, după ani de zile de muţenie,

frica din ochii copilului tău a vorbit în limba germană.

Minţi criminale

Era o insulă cu îngeri, dar locuită de înţelepţi.

Un ceas prăpădit într-un naufragiu de scoici arăta ore, dar şi alte amănunte ale luării de sine.

Cu toţii şi-au dat cu părerea… până şi negrul care lăsase în