Reprezentant de seamă al teatrului simbolist, Maurice Maeterlinck se confruntă de la început cu o enormă provocare. Convins că „simbolul nu suportă prezenţa activă a omului”, el crede că diminuarea prezenţei umane în universul scenic este absolut necesară. De aici necesitatea estompării oricărei aluzii la real şi izolarea în lumea inconştientului, a presentimentelor, a coresponden- ţelor misterioase. Tentat iniţial de poezie, Maeterlinck o consideră forma cea mai potrivită universului simbolist, capabilă de a stabili o „o nouă legătură de la vizibil la invizibil, de la temporal la etern.” (v. Maurice Maeterlinck- Théâtre, Préface ,t.I, Fasquelle ed, 1921, p.XVI ). Volumul de versuri Serres Chaudes (1889) este o dovadă în acest sens. Dar spre deosebire de poet, care-şi poate permite să rămână în lumea „ideilor generale celor mai vaste şi mai imprecise” (p. XVI) , dramaturgul trebuie să coboare în viaţa reală pentru a urmări „ ideea pe care şi-o face despre necunoscut” ( p. XVII). În ciuda dificultăţilor cu care se confruntă, autorul crede că se va ajunge şi în lumea scenei, la „acest al treilea personaj, enigmatic, invizibil, dar pretutindeni prezent, ce s-ar putea numi personajul sublim care, poate, nu e decât ideea inconştientă dar puternică şi convingă toare pe care poetul şi-o face despre univers...”( p.XXI). Pe scurt, necunoscutul.

Acest necunoscut îmbracă adesea forma morţii, „prezenţă infinită, tenebroasă, ipocrit activă” (p.X). Primele piese coboară în lumea ei, sacrificând iubirea Melisandei şi a prinţesei Maleine. Inspirat de vechile mituri, de anumite episoade biblice, sensibil la interesul erudit al Parnasului pentru marile legende ale lumii, Maeterlinck le pune în slujba căutării misteriosului necunoscut. Golaud îl ucide pe fratele său Pelléas, asemenea lui Absalom, fiul lui David, asasinul fratelui său Amnon, sau Cain, ucigaşul lui Abel. @N_P