Sinceră să fiu, înainte de anul 2009 numele Hertei Müller nu a fost deloc cunoscut în Cehia, cu excepţia unui număr redus de specialişti, fie din domeniul literaturii germanofone, fie din cel al istoriei şi culturii române. Din momentul în care Herta Müller a primit Premiul Nobel pentru Literatură, lucrurile s-au schimbat radical. În presa din Cehia s-au publicat pagini întregi despre această scriitoare de limba germană, originară dintr-un sat şvăbesc, pierdut undeva în vestul României. (Poate ar fi cazul să precizăm că pentru marea majoritate a cititorilor cehi denumirea Banat nu spune aproape nimic, deşi pe meleagurile bănăţene mai trăiesc vreo trei mii de conaţionalii de-ai noştri.)
Pentru a face cunoştinţă cu opera prozatoarei germane, publicului larg i-au trebuit întâi de toate traduceri în limba cehă. Din fericire, doamna Radka Denemarková, care şi-a asumat această sarcină, deloc uşoară, este o traducătoare excelentă, cu experienţă îndelungată (traduceri din Bertold Brecht, Elizabeth Hauptmann, David Gieselmann, Thomas Bernhard, Franz Xaver Kroetz, Josef Hasslinger ş.a.), şi în plus, este ea însăşi o scriitoare care a fost recompensată cu prestigioase premii literare cehe pentru proză (romanul Banii de la Hitler, 2007) şi pentru publicistică (Moarte. N-ai să te temi – o biografie a regizorului Petr Lébl, 2009). În ultimii doi ani, o editură importantă din Praga, Mladá fronta, a publicat traducerile romanelor Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt (Omul e un mare fazan pe lume) şi Atemschaukel (Leagănul respiraţiei; traducerea a primit Premiul Magnesia Litera 2011), iar acum câteva luni, la aceeaşi editură a apărut şi Herztier (Animalul inimii).
La începutul lui aprilie, Herta Müller a venit în capitala Cehiei, fiind invitată de Institutul Goethe din Praga şi de Editura Mladá fronta. Scurtul sejur al doamnei Müller cuprindea prezenţa domni
