Copertă & Copyright 2012 – ION BARBU
Un cititor îmi semnalează că în toate volumele mele de poezii există și una bucată poem care nu îmi aparține. Iat-o:
Odă (în metru antic)
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
Spre deosebire de ministrul Educației, dl. Ion Mang, eu știu cine și de când tot bagă plagiatul ăsta în cărțile mele. E vorba de un bagabond pe nume Eminovici, care, sanchi!, semnează M. Eminescu și continuă să-mi facă porcăria asta încă din decembrie 1883.
Acest terchea-berchea se dă redactor la Timpul, oficina Partidului Conservator. Dacă mogulul ăla de Dan Voiculescu nu ia măsuri, iau eu. Și eu când iau, iau cu toptanul.
P.S. La întrebarea privind posibilitatea unei reînvieri luminoase, de tip Pasărea Phoenix, răspunsul meu pentru dl. Mang este: “N-aș crede.”
Dar, recunosc, nu le știu nici eu pe toate, așa că se poate adresa prietenului meu Mircea Vintilă. Copertă & Copyright 2012 – ION BARBU
Un cititor îmi semnalează că în toate volumele mele de poezii există și una bucată poem care nu îmi aparține. Iat-o:
Odă (în metru antic)
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţ
