In localitatea Dongguan, din sudul Chinei, a fost construit, cu cativa ani in urma, un urias complex comercial, in genul celor care se construiau in Bucuresti inainte de 1989 si care erau rasfatate cu apelativul "Circul foamei".
Investitia n-a fost o initiativa a statului, ca la noi, ci a apartinut unui miliardar chinez, care si-a pus la bataie propria avere, convins ca, odata constructia terminata, va functiona pe principiul mall-urilor, adapostind nu mai putin de 2.350 standuri, din a caror chirii urma sa-si recupereze afacerea.
Investitorul a contat pe faptul ca intreaga zona, locuita de zece milioane de oameni (de cinci ori cat Bucurestiul), este lipsita de un asemenea mare centru comercial.
Spre nesansa lui, intreprinzatorul s-a izbit de imposibilitatea atragerii clientilor si, implicit, a celor 2.350 de standuri. Dincolo de ridicolul situatiei, merita punctate totusi cauzele marelui esec ale omului de afaceri:
1. Respectivul mall a fost plasat, dupa modelul marilor aglomeratii urbane occidentale (Paris, Roma, Venetia, Amsterdam, California, etc), pe un teren disponibil, in afara orasului. Zona respectiva, insa, cu o populatie numeroasa, dar imprastiasta pe suprafete mari, are mijloacele de transport in comun putine. Municipalitatea n-a considerat justificata infiintarea unor trasee speciale pentru a servi un magazin.
2. In China, numarul posesorilor de autoturisme este incomparabil mai redus decat in orice tara occidentala. Nici nu se poate pune problema sa dea lumea navala cu masini personale.
3. Marile orase occidentale au puncte de interes, atrag un mare numar de turisti, dar si de localnici, care, in peregrinarile lor, se abat si prin magazine: castele medievale, domuri stravechi, monumente istorice, arcuri de triumf, muzee. Cei zece milioane de chinezi din zona nu se pot lauda cu nici
