Elitele nu dau proba in fata prezentului, ci "in fata istoriei". Atunci vor aparea intentiile adevarate si motivele reale ale conducatorilor de mase si vor fi judecati dupa tinuta lor etica si constiinta raspunderii. Putem transmite elitei noastre acest mesaj? Cum? Mai putem dialoga? Titlul de mai sus nu-mi apartine, a fost folosit de Vasile Pavelcu, intr-un eseu publicat in anii razboiului, intr-o revista ieseana. Reluat apoi in volumul Perspective(1943), scos de vestitul tipograf iesean Athanase Gheorghiu. Psihologul iesean, atunci in varsta de 43 de ani si proaspat profesor al Universitatii din Iasi, intreprinde o lucida analiza a rolului intelectualului care, cunoscand psihologia maselor, le manipuleaza, transformandu-le in "instrumente inconstiente", incitandu-le sa "comita crime impotriva culturii, a spiritualitatii, impotriva Patriei si, totodata, impotriva maselor". E un text profetic, Pavelcu intrezarind parca grozaviile ce vor veni. Dar e si foarte actual, oferind repere pentru a analiza si evalua comportamentele intelectualitatii in perioade de rascruce. Ca cea actuala, cand multi intelectuali de marca s-au angajat sa gireze, cu numele lor, persoane nefrecventabile: plagiatori, corupti, informatori dovediti in justitie. Cu cat conditiile sociale sunt mai grele, scria Pavelcu, cu atat se cere mai multa rabdare, perseverenta, obiectivitate si intelegere din partea individului apartinand elitei. Situatiile dificile incearca nivelul moral al insului, atitudinea sa in fata ispitei; probeaza capacitatea sa de a se pastra intre hotarele cinstei. Altitudinea intelectuala, taria morala se dovedesc doar in proba confruntarii cu situatii dificile; examenele in momente de cumpana fac diferenta, opereaza selectia elitelor sociale. Iar o elita merita recunoastere si are dreptul la existenta atata timp cat se afla deasupra mediocritatii generale. De ce e atat de importan