Intram intr-o campanie electorala la finele careia poporul roman va trebui sa se prezinte la urne, pentru a hotari cui incredinteaza mandatul de edil sef pentru urmatorii 4 ani. Cat de frumos suna! In teorie, pentru ca in practica lucrurile stau altfel.
Din experienta dobandita in anii de mareata democratie, putem spune de pe acum ca la urne vor fi prezenti membrii de partid, cei care nu au ce face pe acasa si nelipsitii idealisti, care mai cred ca votul lor este esential. Restul populatiei, adica cea mai mare parte, a hotarat ca este mai inteligent sa stea acasa.
Unul dintre motive, poate chiar principalul, il reprezinta candidaturile; daca nu sunt ale unor cvasinecunoscuti, in mod sigur sunt ale "vechilor" care, dupa ce au depus eforturi considerabile pentru a schimba imaginea (bunastarea) personala si pe cea a partidului, nu se lasa dusi cu una cu doua. Este de condamnat absenteismul in acest caz?
In lipsa celor mai elementare informatii despre drepturile si obligatiile ce le presupune societatea bazata pe o economie de piata, ar fi fost ideal ca intelectualitatea sa vina in fruntea maselor, sa explice si sa indrume pe drumul nou deschis.
Ca sa fim corecti, trebuie sa recunoastem ca unii intelectuali au inteles rolul istoric ce le revine si s-au asezat in frunte, alaturi de cei care s-au propus ca alesi ai neamului. Rezultatele se vad.
Altii, fideli zicalei "unde nu-i cap este vai de picioare", au inceput prin a infiinta niste facultati de unde au scos pe banda rulanta tot felul de specialisti. Sa nu mai spuna cineva ca suntem neam de semidocti. Poate ilegal, poate imoral, dar cand mii de parinti sunt dispusi sa cumpere viitorul odraslelor, ar fi inuman sa nu ajuti bietele suflete napastuite.
Lasate de capul lor, inspectoratele au facut si ele ce au crezut de cuviinta. Pentru a fi pe placul ce
