Ştiu că pare incredibil, dar la cît am umblat prin tîrg în ultimele zile, pot să vă spun unde e cutare stand de la cutare editură, unde e expoziţia cu cele 25 de obiecte alese de 25 de scriitori, unde puteţi mînca o felie de pizza, unde se stă mai puţin la coadă la baie, unde sînt cărţi la jumătate de preţ, unde se găsesc volume de poezie, unde Uncut, New York Review of Books sau e-readerele de la Sony ş.a.m.d. Mai mult, am deja editurile mele preferate (în funcţie de autorii lor italieni şi străini, de felul în care arată cărţile, de cartoline şi semne de carte pe care poţi să le iei acasă, de tricourile cu „I would prefer not to” pe care le au sau nu, de amabilitatea celor de la stand). M-am împrietenit cu Feltrinelli, editura lui Vila-Matas, Bukowski, Michele Mari, Erri de Luca şi o mie de alţi scriitori care-mi plac. Tot la Feltrinelli, am răsfoit vreo jumătate de oră o carte minunată, Italiani, per esempio, l’Italia vista dai bambini immigranti, cu un dicţionar de idei nu gata primite, ci proaspete & naive, scrise de copiii imigranţilor în Italia. Printre ei, desigur, şi vreo trei copii români. Emil, 10 ani, defineşte “imnul”: “Odată, ne-au învăţat la şcoală imnul Italiei, dar mie îmi venea să rîd pentru că suna a muzică de circ.” Un alt copil scrie intrarea “Istoria Italiei”: “Italia e o ţară scăldată, ceea ce e foarte important. E înconjurată de mare şi asta a ajutat-o mult de-a lungul istoriei” Mă întreb cum ar arăta România văzută de copiii chinezilor, turcilor, indienilor, ucrainienilor.

Tot cu copii s-au întîlnit ieri Norman Manea şi Ana Blandiana. Norman Manea – în cadrul tîrgului, la Bookstock Village (elevii au inventat un cuvînt, “perdistanza” - , şi au discutat cu scriitorul român despre diferenţa dintre exil şi emigrare), Ana Blandiana – la o şcoală din Torino, unde s-au adunat elevi de la toate şcolile din zonă, care îi citiseră poemele tr