Într-o penibilă încercare de a trage de timp în chestiunea demiterii ministrului Mang, premierul Ponta a cerut Academiei Române să se pronunțe cu privire la plagiatele jalnicului impostor.
Pînă una-alta, Academia s-a pronunțat deja asupra unor plagiatori, pentru care statutul de autor al unui furt intelectual nu a fost considerat incompatibil cu acela de academician. Voi da numai două exemple: Constantin Popa și Ionel Sinescu.
Cei doi fac parte atît din Academia Română cît și din lotul de peste 50 de medici pe care Mircea Beuran i-a “coordonat”, în cadrul celui mai mare plagiat din istoria României: cei peste 50 de infractori și-au pus numele, ca autori, pe 11 cărți traduse din franceză și engleză. Pentru participarea la acest plagiat, atît Popa cît și Sinescu au primit, în 2003, sancțiuni din partea UMF București. Constantin Popa era deja academician, calitate pe care o are și acum și pe care a dobîndit-o, între timp, și Ionel Sinescu.
Îl întreb pe premierul și magistratul Victor Ponta: ce autoritate are Academia Română de a judeca plagiate și plagiatori, atîta timp cît în rîndurile membrilor săi există plagiatori dovediți și sancționați pentru plagiat?! În timp ce Mang a copiat cîteva texte pe furiș și pe genunchi, împreună doar cu nevasta și vreo cîțiva cumetri, academicienii noștri au participat la copierea în grup (infracțional?) organizat a unei serii de 11 cărți, însumînd peste 1.000 de pagini. Dacă premierul Ponta nu vede o mare diferență, procurorul Ponta ar trebui, totuși, s-o vadă…
Ca fapt divers, cele 11 cărți s-au tot reeditat și se vînd și azi în librării, deși UMF a stabilit, încă de acum 9 ani, că ele nu sînt decît niște plagiate. Și, bineînțeles, ele apar tot cu numele “autorilor” români pe coperți… Aceasta e lumea noastră academică și universitară: o lume clocită parcă în groapa lui Ouatu…
PS. Mă întrebam, în textul pre
