Mircea Sandu a convins UEFA sa aduca finala Ligii Europa, la fel cum i-a convins pe oficialii de la FRF sa voteze excluderea Craiovei. Acum 22 de ani, cand a fost uns in fruntea Federatiei Romane de Fotbal, Mircea Sandu era un presedinte capabil, devenit in scurt timp onorabil, chiar admirabil, la vremea eroica a Cupei Mondiale din 1994, cand nationala Romaniei a ajuns la apogeu. In timp, matrapazlacurile comise sub acoperirea Federatiei si a Ligii lui Mitica Dragomir au starnit controverse si Mircea Sandu a ajuns din ce in ce mai contestat, pentru a deveni - in cele din urma - detestabil. Mai ales odata cu decizia abuziva de excludere a Universitatii Craiova, cand marele "Nas" al fotbalului romanesc a intrat in vizorul Directiei Nationale Anticoruptie. Iata de ce uimirea ne copleseste in aceste zile, cand o parte din aprigii contestatari ai "Nasului" au facut, pur si simplu, cale intoarsa, aburcandu-l din nou pe detestabilul si insuportabilul Mircea Sandu pe postamentul eroilor neamului, odata cu organizarea la Bucuresti a finalei Ligii Europa. O performanta pentru care acest Mircea Sandu - sa recunoastem - merita toate felicitarile, referindu-ne la obtinerea acestei onorante gazduiri, pentru ca, la capitolul succes organizatoric, sunt multe persoane - fizice si juridice - care trebuie felicitate. Ceea ce a reusit Mircea Sandu este, pur si simplu, remarcabil. In afara de Romania, in spatiul est-european au gazduit finale europene intercluburi doar Serbia si Rusia, daca excludem finalele mai vechi disputate tur-retur, cu vreo echipa din Est calificata in ultimul act. Polonia si Ucraina au obtinut dreptul de gazde ale turneului final european inter-natiuni si sarcina asta nu se indeplineste, dupa cum se vede, fara hopuri-damburi. Cum a reusit Mircea Sandu sa primeasca aceasta finala? Prin propriile sale calitati diplomatice (in ambele sensuri), printr-un lobby de foar