Cât de lejer a acceptat Victor Ponta recomandarea FMI ca salariile bugetarilor să nu fie reîntregite în totalitate anul acesta! Şi că sumele oprite ilegal pensionarilor trebuie înapoiate în 16 tranşe, nu dintr-o dată, aşa cum promisese iniţial liderul PSD. Nu doar naivii care luaseră de bune declaraţiile sale belicoase împotriva dictaturii "Finanţei Mondiale" au fost surprinşi de docilitatea noului premier, ci şi adversarii săi. Până şi ei au crezut că micul "Che de România" va avea măcar o replică băţoasă atunci când Fondul îi va reteza promisiunile fără acoperire în Trezorerie.

Cu toate acestea, supuşenia lui Ponta în faţa FMI este înşelătoare. Tace şi înghite pentru că nu vrea să rişte nimic. Nici un scandal, nici o criză de încredere din partea pieţelor, care să pericliteze stabilitatea macroeconomică a ţării, şi aşa fragilă. Ştie că trebuie să fie prudent până când victoria USL va fi confirmată în alegeri, iar PSD bine înfipt la putere. În plus, are marele avantaj că procentele partidelor care îl susţin sunt suficient de solide pentru a nu avea nevoie nici măcar de gesturi populiste.

Majoritatea din Parlament şi avansul în sondaje îi permit să conducă fără mişcări bruşte. Îndemnul său către ziarişti de a adresa doar ministrului de Finanţe întrebările privind dialogul cu FMI demonstrează că înţelege riscurile de imagine asociate negocierilor cu principalul creditor al României şi dreptului de veto pe care acesta îl deţine faţă de cheltuielile pe care le angajează statul. Şi face tot posibilul să se ţină departe de ele.

Dar ce se va întâmpla după alegeri? Va mai înghiţi Ponta pe nemestecate deciziile FMI, ale Băncii Mondiale sau ale Comisiei Europene? Sau le va ignora, urmând doctrina formulată deja de Adrian Năstase: "România nu mai este un stat care aşteaptă la porţile Uniunii Europene. (...) Avem un alt statut, care ne permite afirma