De la Burebista încoace, se tot vorbeşte despre "vinul nostru". Se spune că latinii, când au migrat spre Peninsula Italică, să-i cucerească pe etrusci (care nu cunoscuseră cultura vinului), ar fi plecat din teritoriile Traciei cu rădăcini de viţă-de-vie în raniţă şi că, acum 5oo de ani, veneţienii beau cu sârg vin moldovenesc. Putem spune, atunci, că avem tradiţie, nu? Şi nu poate fi acesta un element de marketing? Între două pieţe, una modernă şi alta tradiţională, vinul autohton îşi caută, sub presiunea timpului pe care-l trăim, o nouă identitate, mai comercială. Va reuşi?
Vin. Adică artă, cultură, civilizaţie, gastronomie... Toate îmbinate, timp de trei zile, sub semnul lui Bachus, la Timişoara, la cea mai interesantă reuniune de gen din ţară, VINVEST, ediţia a noua. Datorăm acest regal Camerei de Comerţ şi Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi, care au pus vinul pe rafturi şi au dat, la final, premiile câştigătorilor ediţiei. 300 de sortimente de vin roşu, alb şi roze din soiuri româneşti şi internaţionale care au fost degustate, picătură cu picatură, de mii de vizitatori ai salonului şi, bineînţeles de juriul cu papile de aur, care a stabilit cine deţine, în România, supremaţia licorii stoarsă din struguri.
VINVEST nu are loc întâmplător la mijlocul primăverii. Acum e vremea când vinul făcut în toamna trecută a crescut măricel şi trebuie, ca într-o poveste, trimis în lume, să-şi caute norocul. E vinul tânăr, din 2011, dar putem vorbi şi despre vinul matur, de doi-trei ani, care ne spune nu doar povestea strugurelui, ci şi pe cea a butoiului, a sticlei şi chiar a dopului ce-l ţin prizonier până în clipa revărsării în cupele de cristal. Toate acestea au putut fi văzute la salon. Dar nu doar atât!
Ce mi-a atras atenţia la multele dezbateri teoretice din cadrul salonului, prelungite până seara târziu în cramele celebre dimprejur? T