S-a nascut in momentul in care a renuntat la discursul de Opozitie si a preluat responsabilitatea cuvintelor si faptelor de guvernare. Mai exact, actul in sine a luat fiinta cand Ponta a constientizat ca nimic din ce spusese in Opozitie nu mai are sens cand ajungi la Putere. Si a trebuit sa se reinventeze. Instant. Neavand timp pentru improvizatii, nu i-a mai ramas decat sa copieze ce a fost mai bun inaintea sa.
Daca schimbarea ar fi fost doar una care sa tina mai degraba de estetica discursului politic, ar fi fost ok, nu ar fi zgariat niciun simt. Problema e cand liderul USL copiaza fragmente intregi din discursul celor doi premieri dinaintea sa – Boc si MRU. Responsabilitate, cumpatare, echilibru si mai ales stabilitate.
Nu cred ca ar fi fost un semn nici de intelepciune si nici de maturitate, daca imediat cum ar fi ajuns la Palatul Victoria, ar fi rupt acordul cu FMI, asa cum promitea doar acum un an. Dar ar fi fost un gest de onestitate sa spuna macar o parte din adevarul pe care il traiesc acum. Acel adevar pe care PDL si Traian Basescu nu au avut puterea sa-l rosteasca in 2009, iar un an mai tarziu au taiat salariile. Si ar fi fost mai sincer daca ar fi continuat sa-i spuna lui Basescu – “dracu” si “raul cel mai mare”, asa cum au facut-o zi de zi in Opozitie. Schimbarea discursului la 180 de grade – “voi face tot ce pot si tine de mine ca sa evit un conflict cu presedintele”– e o strategie buna, dar necinstita.
Se vede aici obsesia lui Ponta de a juca rolul politicianului matur, responsabil si cumpatat cu orice pret. Si totusi.
Nu e atat de deranjant ca intreaga politica a Guvernului Ponta se axeaza doar pe reparatii fata de trecut. Poti intelege asta, din moment ce nu au inca un mandat legitim. E mai enervant insa ca il auzi pe Florin Georgescu cum santajeaza in stil de mare finantist: daca romanii vor pune votul cum trebuie la toamna,