Era clar de ceva vreme că bătălia electorală pentru alegerile generale din toamnă se va rezuma la un meci de genul "USL şi restul lumii". Explicaţia e simplă, în contextul în care USL a anunţat deja de multă vreme că nu o interesează alianţe cu maghiarii, peremiştii, dandiaconeştii ori formaţiuni din fosta coaliţie de guvernare, convinsă fiind că va avea oricum majoritatea absolută în Parlament - după cum arătau sondajele făcute cu ceva vreme în urmă. Iar pentru marea majoritate a alegătorilor, dilema era simplă: a vota sau nu cu USL.

Între timp, USL a ajuns la guvernare. Singură, chiar dacă în Parlament este susţinută şi de minorităţi plus UNPR. A avea un nou guvern cu 6 luni înainte de alegeri, format de formaţiunea aflată în Opoziţie şi care ar urma să ajungă la Putere pentru următorii 4 ani, este visul oricărui alegător nehotărât (nu ar fi fost ideal ca Diacomatu şi Balcan să fi putut ocupa funcţiile de şef al CJ respectiv primar al municipiului la 1 ianuarie 2012?). Pentru că, oricât de proastă a fost guvernarea Boc - Băsescu, nu toată lumea era decisă să pună automat ştampila pe USL. Simpatizanţii liberalilor aveau oricum o strângere de inimă, legată de asocierea (contra naturii) cu PSD, iar conştiinţa multora dintre liberali şi pesedişti era chinuită de ideea de a-şi da votul pentru partidul lui Voiculescu, pardon, Constantin.

Această guvernare de probă de 6 luni va avea darul de a-i convinge pe mulţi dintre alegătorii mai indecişi - care, în ciuda sondajelor, nu sunt deloc puţini - să voteze sau nu cu USL. Situaţia nesperată pentru electorat, aceea de a avea un guvern în privinţa căruia să se lămurească înainte de a-şi da votul propriu-zis pentru următorii 4 ani, s-ar putea dovedi a fi însă arma de autodistrugere a USL. Dacă nu a sa ca entitate politică, cel puţin a şanselor de a obţine peste 50% din viitorul Parlament. Ceea ce echivalea