Regulile autorităţilor se schimbă în timpul jocului, iar beneficiarii trebuie să semneze mii de pagini şi să aştepte ani în şir pentru a primi aprobările necesare.
Birocraţia din domeniul gestionării fondurilor europene este deja binecunoscută, ca şi faptul că peste normele draconice venite de la Bruxelles oficialităţile de la Bucureşti le adaugă pe ale lor, ducând accesarea banilor la limita imposibilului. „Adevărul" vă propune o incursiune în acest mediu birocratic, întreprinsă cu ajutorul unor beneficiari sau consultanţi ai acestora, care s-au lovit în mod direct de barierele sistemului. Vom vedea, astfel, că principalul motiv pentru care România e la coada clasamentului privind absorbţia fondurilor UE nu vine de la Bruxelles, ci din instituţiile birocratice autohtone.
Timpul, un capital irosit
În mod normal, de la depunerea documentaţiei până la intrarea banilor în conturile beneficiarilor nu ar trebui să treacă mai mult de un an. În realitate, însă, numai în primele faze din circuitul documentelor aşteptarea poate dura câţiva ani. „În ianuarie 2011 am depus două proiecte pe resurse umane, în cadrul POSDRU (Programul Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane -n.n.) şi până acum - suntem în mai 2012 - încă nu am primit evaluarea acestora. Iar irosirea timpului, în aceste condiţii, are consecinţe incalculabile şi presupune costuri suplimentare", ne-a declarat Liviu Mandler, vicepreşedinte al CONPIROM (confederaţia patronală din industrie) şi preşedintele Patronatului Medicinei Integrative.
El a arătat că unul din costurile acestei aşteptări vine din diferenţa de curs valutar, pe care Uniunea Europeană nu-l consideră eligibil. „În timpul parcurs, euro a crescut de la 3,8-3,9 lei la peste 4,4 lei, şi această diferenţă, la ordinul milioanelor de euro cât valorează proiectele, înseamnă o cheltuială semnificativă", a arătat Mandler. Şi Mari
