În 1877, în timpul războiului de independenţă, Mihai Eminescu şi Ioan Slavici au avut ideea realizării unei catedrale a neamului. Carol I a alocat primii bani pentru această idee, apoi Ferdinand I, dar clădirea propriu-zisă abia acum se construieşte. În 1877, în timpul războiului de independenţă, Mihai Eminescu şi Ioan Slavici au avut ideea realizării unei catedrale a neamului. Carol I a alocat primii bani pentru această idee, apoi Ferdinand I, dar clădirea propriu-zisă abia acum se construieşte.

Ioan Slavici: ”Când a sosit la Bucureşti vestea că curcanii noştrii au cucerit reduta Griviţa (în Războiul de Independenţă din 1877 –n.r.), Eminescu şi eu am chibzuit să publicăm în Timpul un articol în care arătam că Ştefan cel Mare de fiecare de fiecare victorie pe câmpul de război zidia’ntru mărirea lui dumnezeu câte o mănăstire şi stăruiam ca românii din zilele noastre să ridice şi ei o catedrală la Bucureşti, unde nu e nici o biserică mai încăpătoare în care mulţi creştini pot să se roage împreună pentru binele obştesc”.

Ideea a început să prindă contur în 1884, în contextul în care ţara a fost proclamată regat, iar Carol I a promulgat o lege privind alocarea sumei de 5 milioane de lei aur pentru pentru construirea unei catedrale la Bucureşti. Atunci a început istoria propri-zisă a Catedralei Neamului. Un leu era echivalentul a 0,3226 grame de aur şi era egal ca valoare cu francul francez, francul elveţian şi francul belgian.

Dar... din cauză că studiile privind amplasarea catedralei erau contradictorii, banii alocaţi au fost redirecţionaţi de guvernanţi către alte priorităţi – spre disperarea intelectualilor, în special a lui I.L. Caragiale, care era o persoană foarte religioasă. În fine, primul război mondial a prins statul român fără catedrală.

Proiectul a fost reluat după 1920, adică după realizarea României Mari, când la insistenţe