Agenţiile de presă vibrau, nu demult, la descoperirea, în Biserica Sf. Francisc din Assisi (Italia), a unei reprezentări şocante, deopotrivă pentru lumea laică şi cea religioasă. Era vorba despre profilul unui demon pictat într-o frescă realizată acum 700 de ani de pictorul renascentist Giotto (1267-1337). Fresca se numeşte "Fraţii, la funeraliile Sf. Francisc, al cărui suflet e purtat la cer de către îngeri". Ciudăţenia vine din faptul că istoricii de artă au văzut în această frescă gigantică compusă din 22 de tablouri (care ilustrează viaţa Sf. Francisc ) unul dintre chipurile Diavolului. Ei au reperat imaginea de profil a unui personaj dubios, considerat a fi Necuratul. Personajul, ascuns în norii pictaţi pe plafonul catedralei italiene, are un surâs malefic şi nasul coroiat. Basilica din Assisi a intrat în patrimoniul UNESCO în 2000. Cu trei ani în urmă, un cutremur de pământ produsese mari stricăciuni oraşului şi mai ales locului de cult al cărui acoperiş s-a prăbuşit. Mai mulţi specialişti, între care restauratorul bisericii, au emis opinia potrivit căreia figura Diavolului ar putea reprezenta o glumă a lui Giotto la adresa unui adversar.

În timpul lui Giotto, figura Răului absolut era îndeobşte reprezentată de personaje cu anumite trăsături inumane îngroşate, cum ar fi urechile de măgar ori degetele în formă de gheare ori cu copite şi mai ales, da, cu coarne de ţap... Răul absolut era un amestec de regnuri, o confuzie om-animal recognoscibil şi uşor de izolat. Începând din secolul al XV-lea însă, teologii medievali au considerat că Diavolul poate înfrânge rezistenţa la Rău, intrând şi sălăşluind în oameni, luându-le chipul şi imitându-le comportamentul. Posedaţi, asimilaţi de forţele Răului, aceştia urmau a fi exorcizaţi, ulterior, de Biserică. Problema picturii a constat, din acest moment, în a exprima posesiunea diavolească sub aparenţa "normaltă