Asa ca, sefu', daca vrei sa-ti fie bine si sa fii multumit de viata si tara ta, nu te pune pe-o ureche, ci intereseaza-te de problemele ei si tufleste-ti stampila cu responsabilitate, unde consideri tu, dupa indelungi cugetari, fara mofturi. Cu multi, dar nu atat de multi ani in urma (secolul al XIX-lea), dreptul la vot apartinea doar unor anumite categorii de oameni. Au trebuit multa lupta, mult sange si suferinta ca sa ajungem in situatia in care santem astazi, adica sa dobandim dreptul acesta odata cu varsta, fara nici un efort suplimentar. Implinesti 18 ani si gata, esti in stare si in postura sa decizi destinele tarii si ale conducatorilor sai. Inainte erau doar cativa „sefi" care votau, care aveau permisiunea sa manevreze aceasta arma puternica, numita stampila, astazi insa toata lumea e sef. Sef in sus, sef in jos. Pana si termenul si-a pierdut din consistenta si a devenit in mare parte un apelativ usor ironic, sarcastic. Cand spui cuiva „sefu'!", dai senzatia ca il tutuiesti oarecum, ii spui „pe nume", aproape in gluma, luandu-l peste picior, il desconsideri... E posibil sa fie o compensare pentru anii in care nimeni nu era sef, toata lumea era egala, toti eram tovarasi. Tovarase in sus, tovarase in jos. Daca mai tineti minte, uneori, in unele contexte si acest termen devenise la un moment dat usor ironic, nu insa atat de mult ca „sefu'". Acum, daca vrei sa cumperi o legatura de marar din piata esti sef, daca trebuie sa faci loc unei alte masini in trafic, esti la fel de mare, daca ai uitat sa inchizi usa in urma ta, tot important ai ramas. Pina si seful tau adevarat te striga uneori la fel, daca nu ai rezolvat problema cum trebuie. Zeflemitor, fireste. Ce sa zic, nu mai exista domni, tovarasi, oameni, ci sefi. Unii dintre noi regreta vremurile cand eram mai putin importanti, doar simpli cetateni sau chiar lipsiti aproape complet de drepturi, cand eram doar p