Intamplarea face ca pe bunicul din partea mamei il chema tot Johann. Pe cind Ardealul tinea de Austro-Ungaria, in acte era Weber Janos (bunica era Katalin). Dupa 1918, a devenit Weber Ioan (bunica devenind Ecaterina). Intr-una din zilele trecute am iesit dimineata, ca de obicei, la cumparatura cotidiana (Gazeta, tigari, paine etc.) si am trecut mai intai pe la containerele de deseuri ca sa golesc o punga cu peturi. Pornind mai departe, vad si aud un barbat la varsta a treia strigandu-i unui baietel la prima varsta: - Iohan, stop! Mi s-a parut ca n-aud bine! Apoi, bunicul ii striga din nou nepotelului: - Iohan, opreste! Micutul Iohan zburda in continuare de colo-colo in fata bunicului. - Iohan, da-mi mana. Stranie „patanie" - sa auzi la Iasi, in Mircea, un bunic strigandu-si nepotelul pe un nume german, cu accentul corect pe prima silaba, pe un nume care a devenit o raritate si in Germania, Austria ori Elvetia actuala! Caci am transcris eu Iohan, adica ce si cum am auzit, dar e limpede ca nu poate fi vorba decat de vechiul prenume Johann. Intamplarea face ca pe bunicul din partea mamei il chema tot Johann. Pe cind Ardealul tinea de Austro-Ungaria, in acte era Weber János (bunica era Katalin). Dupa 1918, a devenit Weber Ioan (bunica devenind Ecaterina). Johann s-a numit si fratele mamei si-al matusii mele, unchiul pe care n-aveam cum sa-l mai cunosc, intrucat a fost declarat disparut pe 19 noiembrie 1942, undeva pe frontul de est (prin Basarabia, parca), destul de repede dupa ce fusese recrutat, in primavara lui '42 - cand, de altfel, fusesera luate in armata doua contingente deodata, anume cei nascuti in 1920 si cei din 1921. Unchiul meu, nascut in 1921 (ca si Regele Mihai), alaturi de mii si mii de alti soldati romani abia instruiti, a ajuns pe front cu regimentul sau de infanterie (parca) de la Vaslui, platind doar sase luni de armata pretul suprem. Ai mei n-au mai