Producția militară de la Carfil a crescut, în pofida crize. Mai mult, uzina, pe care unii o vedeau închisă, anul trecut a mai angajat muncitori, pentru a onora comenzile pentru export. Paradoxal, deși această societate este viabilă, cei de la Romarm și fostul ministru de Finanțe, Gheorghe Ialomițianu, s-au întrecut în a pune bețe în roate socieătății. Despre rolul de gropar al industriei de apărare, al lui Ialomițianu, am scris AICI.

Despre sabotorii de la ROMARM, via OSPI, citiți în continuare. Astfel, acţionarii Carfil au aprobat în 13 ianuarie 2011 decizia de separare a industriei militare de cea civilă, iar din februarie 2011 cei de la Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie se uită galeş la aprobare. Uzina de la Braşov este ţinută astfel departe de orice licitaţie, pentru ca șmecherii de la Romarm să facă ei jocurile la licitații cu produsele de la Carfil! SĂ facă jocurile și să încaseze comisioane, evident.

Acţionarii de lșa Carfil doreau separarea și înfiinţarea unei noi societăţi pe structura activelor de producţie militară din cadrul societăţii Carfil SA. Acest lucru înseamnă practic separarea părţii civile de cea militară, care este pe profit. Potrivit unui răspuns al Companiei Naţionale Romarm la această problemă, citat de Bună Ziua Brașov, „propunerea a primit avizele legale şi este înaintată la M.E.C.M.A. – O.P.S.P.I. (Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri – Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie – n.red.) din luna februarie 2011”.

Iar de atunci, dosarul Carfil a fost bine „îngropat“ și timp de 15 luni ROmarm să vaită că industria de apărare produce în continuare pierderi. „Filialele CN Romarm SA nu sunt profitabile, înregistrând pierderi din cauza penalităţilor calculate pentru neplata datoriilor istorice la bugetul statului, dar CN Romarm SA are un program de reorganizar