Gimnastele din România au câştigat patru dintre cele cinci medalii de aur posibile la Campionatele Europene de gimnastică, un rezultat care a adunat în Salonul Oficial de pe "Henri Coandă" zeci de cameramani, fotografi şi ziarişti. Anul trecut, după Mondialele fără medalii, bătea vântul prin aeroport. Acum, Cătălina Ponor le aminteşte acest moment reprezentanţilor mass-media şi, mai mult ca sigur, se întreabă cum o să fie acelaşi aeroport după Londra 2012.
Pentru că Olimpiada, nu o spunem noi - o spun Bellu şi Bitang, o spun Ponor şi Izbaşa - este altceva. Olimpiada este MECIUL, după ANTRENAMENTUL de la Europene.
Iar cei care se uită la gimnastică tot timpul ştiu că au dreptate. Patru medalii de aur la Campionatele Europene reprezintă o performanţă. Ne mândrim cu ea, apreciem talentul şi valoarea fetelor, munca pe care o depun, faptul că întotdeauna ne oferă mult mai mult decât primesc, dar atât.
Euforia trebuie să treacă repede, "fetele de aur" să fie lăsate să revină în sala de gimnastică pentru că, deşi este campanie electorală şi unii ar putea fi tentaţi să câştige ceva voturi pe spatele acestor copile, un tur al televiziunilor sau câteva sesiuni foto nu le ajută cu nimic. Rezultatele de la Bruxelles sunt bune doar pentru moral. Dacă vor şi medalii la Londra, gimnastele trebuie să muncească de două ori mai mult. Şi dacă nu credeţi, să facem un simplu exerciţiu de imaginaţie.
Să spunem că s-a terminat, la Olimpiada de la Londra, concursul de gimnastică. Să vedem pe ce locuri s-ar clasa fetele noastre cu notele de la Bruxelles. Iar pentru referinţă vom folosi finalele pe aparate de la Campionatul Mondial de la Tokyo de anul trecut, şi finalele de la Jocurile Olimpice Beijing 2008.
Cătălina Ponor, spre exemplu, cu nota cu care a luat aurul în finala de la bârnă la Europene, abia dacă prindea locul 3 la Mondiale şi locul 7 la Olimp
