Cristian Gog a câştigat trofeul « Românii au Talent » în ovaţiile mulţimii, care au dovedit incapacitatea acesteia de a desluşi misterul unei scamatorii practicată de mai multe secole. Care este mai degrabă un truc, decât o abilitate bazată pe nebăgarea de seamă a privitorului. Atât în semifinale, cât şi în marea finală, Cristian Gog a folosit aceeaşi scamatorie, care i-a permis să afişeze gândurile unor oameni, despre care pretinde că i-ar fi cunoscut cu mult timp înainte de a se întâlni cu aceştia. Demonstrată faptic, această afirmaţie l-a propulsat pe autorul ei într-un Olimp, pe care îl putem considera şi altfel decât un loc meritat. A fost oare succesul lui Cristian Gog obţinut datorită unei scamatorii geniale sau unui truc de duzină ?

Se poate presupune că demonstraţia cu valenţe supermagice facută de Cristian Gog, ar putea să ascundă în miezul ei, sâmburele unei şarlatanii. Fără niciun dubiu, se poate afirma că acest lucru este posibil. Dacă ne referim la semifinală, atunci când această scamatorie de sorginte mentală a fost folosită pentru a ghici gândurile unor spectatori, în afară de calea admiraţiei fireşti, se poate merge şi pe calea îndoielii. Cu multe secole în urmă, Descartes a impus omenirii necesitatea firească a gândirii conştiente, prin intermediul unei îndoieli pragmatice. Dacă aşa stau lucrurile, de ce nu am putea să ne îndoim şi de autenticitatea scamatoriei lui Cristian Gog? De ce să nu admitem, în cazul acestei scamatorii, faptul că aceasta este doar un truc ordinar? Sau aşa cum se spune în lumea şoferilor, „o şmecherie cu ghivent”? În acest caz, „ghiventul” ar reprezenta o „înţelegere„ prealabilă între scamator şi subiecţii folosiţi de Cristian Gog, pentru a impune un truc simplu drept o genială scamatorie. Este posibilă o astfel de practică pentru realizarea unui truc, care să înşele vigilenţa tuturor privitorilor? Din punct de vede