Problemele țării par să nu se mai sfârșească, iar domnul Rajoy este ultimul vinovat de actuala situație.
Spania încearcă să iasă la suprafață dintr-o mare de probleme. În primul trimestru al lui 2012, PIB-ul a continuat să meargă în jos, țara readâncindu-se în recesiune pentru a doua oară în doi ani. Încă 366.000 de oameni și-au pierdut locurile de muncă, efectivul șomerilor ajungând la 5,6 milioane de persoane, record istoric absolut. Iar Standard & Poor’s a găsit de cuviință să retrogradeze atât ratingul de țară, cât și pe cel a 11 bănci spaniole. Firesc, bursa de la Madrid s-a întors la nivelul raportat în 2003, tot mai mulți investitori preferând să se retragă de la tranzacționare. Trăgând linie, sunt relevante cuvintele ministrului de externe José Manuel García-Margallo, care avertizează că Uniunea Europeană începe să semene cu Titanicul, pasagerii săi scufundându-se unul după altul.
În speranța de a-și atinge țintele de deficit, guvernul a crescut deja impozitele pe venit și pe afaceri și a redus cheltuielile publice până când acestea au ajuns să submineze consumul populației. Iar la anul sunt așteptate noi creșteri de taxe, menite să aducă circa 8 miliarde de euro la buget, dar care vor lovi din nou puternic în consum. Oricum, probabil că recesiunea va continua și pe parcursul lui 2013. Se așteaptă noi creșteri ale șomajului, ajuns oricum la ponderea neverosimilă de 24%: în doar patru ani, au dispărut, pur și simplu, trei milioane de locuri de muncă. Singurul segment al economiei spaniole care încă se mai ține pe picioare este cel al exporturilor.
Mariano Rajoy, premierul de centru-dreapta ajuns la putere la finalul lui decembrie, este ultimul care poate fi acuzat de actuala situație. În timpul fiecărei întâlniri de cabinet, organizate săptămânal, el propune câte o nouă reformă. Însă se pare că nici măcar această hiperactivitate nu mai p
