Istoria Gulagului este povestea unui razboi dus impotriva propriului popor. Sinistrul experiment al lui Stalin a luat viata a milioane de oameni. Numarul exact al victimelor ramane necunoscut pana in ziua de astazi.
Cand Maxim Gorki a ajuns, in 1929, in Insulele Solovetsky, aflate in nordul Rusiei in largul Marii Albe, pentru a analiza la fata locului "puterea de regenerare a muncii din lagare", scriitorul a ratat toata partea intunecata a lucrurilor: conditiile inumane in care munceau oamenii, construind un canal cu mainile goale, practic. Gorki a compus un imn solemn pentru tabara de aici, in care saluta "nasterea omului nou".
La nivel european lucrurile se vedeau altfel, multumita propagandei rosii. Printre altele, o comisie britanica de ancheta vedea situatia jalnica a sutelor de muncitori care mureau de foame ca "un act de eliberare, o revolutie de reeducare prin munca". Dar ce au vazut britanicii de fapt? Pentru a creea aceasta impresie asupra strainilor, muncitorii adevarati au fost ascunsi in padurile din Karelia, iar, in locul lor, oaspetilor le-au fost prezentati sateni fericiti, adusi acolo exclusiv cu acest scop propagandistic, noteaza Deutsche Welle.
Lumea din afara acestui laborator al umilintei si barbariei, inclusiv Occidentul, ignora acest experiment oribil. Dupa atacul lui Hitler asupra Europei si inceputul razboiului se asterne tacerea in ceea ce priveste teroarea lui Stalin, revarsata asupra propriului popor.
In fapt, chiar si primele articole postbelice pe aceasta tema nu atrag atentia Europei, si, numai datorita scriitorului Alexandr Soljenitan si Perestroikai tarzii, lucrurile incep sa se schimbe.
Cel putin 20 de milioane de oameni au trecut prin Gulag
Prima decizie a comisarilor populari sovietici, privind eliminarea sau deportarea dusmanilor de clasa, a fost luata in septe
