Când am sosit acasă, tocmai începeau ştirile, la televizor. Cele pe care le ştim: toate pline de omor, amor şi umor.
Am luat revista „Rebus” şi m‑am aşezat în faţa ecranului, să fac, precum Napoleon, patru lucruri deodată. Să stau pe fotoliu, să respir, să rezolv careuri şi să urmăresc ştirile. Prima definiţie suna cam aşa: „Se ridică la îmbrăţişarea iubitei”. Din patru.
Am lăsat pixul jos. Nu se poate! Mai ales că aveam deja primele trei litere: P, U şi L…În acel moment, crainica anunţa un accident auto, petrecut într-o localitate. „În nici trei ore au şi fost prezente, la faţa locului, salvarea, pompierii, Poliţia şi…popa din sat. Doar de ultimul mai era nevoie, pentru că medicul de pe salvare i‑a luat şoferului pulsul şi…nu‑l mai avea.”
Asta e soluţia! „Se ridică, la îmbrăţişarea iubitei”: PULS. Nu ce credeam eu…
A doua definiţie era „Pietrele doamnei (rar)”. La televizor apăru trupul sexy al unei actriţe, despre care crainica anunţa că şi‑a implantat silicoane la…sâni. Evrika! Asta era! „SÂNI”. Sunt ei ai doamnei, sunt pietre, dar…mai rar.
Când am ajuns la a treia definiţie, „Mama mă‑sii fiicei lui”, tocmai a apărut în sufragerie… soacra. Am găsit! Asta era rezolvarea: SOACRA. E mama mamei fiicei mele! Mi‑am amintit că era ziua ei de naştere. Cu mari reţineri, am pupat‑o şi i‑am urat să trăiască în deplină sănătate, cât mai mult şi…cât mai departe. Atât mi‑a trebuit! M‑a auzit nevastă‑mea, din bucătărie şi m‑a trimis să scutur covorul, cu delicatele cuvinte: „Toată ziua, rebus şi nu faci nici o trebuşoară în casa asta!”
Aşa că am terminat cu televizorul, cu rebusul şi cu umorul. Soacră, poamă acră, cu s-o…în faţă! Am mai zis-o şi-o repet: trei lucruri mă enerveasză la soacră-mea, respectiv tot ce zice, tot ce face şi că stă la noi. Doar atât. Gândind la soacră, am bătut covorul, încrâncenat, cu putere cu mânie şi ciudă, pâ
