Pentru Grecia, o ieşire din zona Euro ar fi dezastruoasă. Dar Europa trebuie să treacă peste teama de a exclude Atena din această uniune monetară. Există, totuşi, şi lucruri mai importante decât micul stat din sud.

Nimeni nu a obligat Grecia să acumuleze datorii, dar na!, acum ele sunt aici. Aşa că Atenei îi rămân doar două opţiuni. Prima: face reforme profunde în administraţie, în sisteme sociale şi în finanţele sale şi primeşte de la creditorii internaţionali asistenţă de sute de miliarde Euro. A doua: Renunţă la presiunea partenerilor externi, la reforme şi la austeritate şi iese din zona Euro.

Evident că ieşirea din uniunea monetară ar fi extrem de greu de suportat pentru greci. Sărăcia ar deveni fundamentul societăţii elene în care multe generaţii de acum încolo ar plăti pentru o greşeală istorică. Europa însă poate suporta foarte bine ambele variante. Important e ca grecii să înţeleagă că lumea nu se mai învârte în jurul lor. Atena nu mai reprezintă o problemă sistemică. Dacă zona Euro va supravieţui în forma sa actuală nu se mai decide la Acropole, ci la Madrid, Paris şi Roma unde decizia elenă este observată cu atenţie.

Cert e că Atena nu mai poate transfera răspunderea şi reponsabilitatea pentru acţiunile sale la Bruxelles. Acolo avem destul din ambele ingrediente pentru a trece peste excluderea Greciei. Ar mai fi o ultimă notă de plată destul de mare, dar din acel moment Europa ar avea libertatea de a-şi modela viitorul aşa cum doreşte. Alergia austerităţii (The Guardian)

Problemele politice interne cu care se confruntă Grecia sunt o manifestare a antipatiei faţă de reducerile bugetare care se extinde în întreaga Europă.

Uniunea monetară europeană trebuia să fie o căsătorie fără posibilitate de divorţ. Şi totuşi, la Berlin şi Bruxelles se încalcă toate tabu-urile pentru că la Atena nu există un guvern care să răspundă la