Toate se întâmplă în campania electorală! Viaţa de zi cu zi a oamenilor, proiectele promise cu mare dărnicie în campania anterioară, programele sociale, oprite ca de un zeu al Timpului în ultimii patru ani, s-au trezit la viaţă. Străzile neasfaltate se asfaltează cu râvnă şi cu zel, localitatea - indiferent care ar fi ea - străluceşte de curăţenie, opinia fiecărui cetăţean (cu drept de vot) contează, iar candidaţii la Primărie se bat pentru întâlnirile cu oamenii, cu petiţionarii, care mai de care mai interesaţi să afle doleanţele poporului.

Obişnuiţi cu ciclicitatea vieţii într-o democraţie, oamenii nu se mai întreabă cu uimire cum se face că strada până mai ieri uitată de vreme este brusc asfaltată şi iluminată, că blocurilor neterminate de la şosea li se finisează faţada (să nu se vadă din stradă), că, pur întâmplător, căldura este subvenţionată şi într-o lună de primăvară, spre deosebire de ultimii trei ani. Nu se mai întreabă nimeni de ce monumentele din oraş sunt lustruite cu râvnă, nu se mai întreabă nimeni de unde s-au găsit bani pentru toate proiectele care înainte de începerea campaniei electorale nu puteau fi realizate din lipsă de fonduri. Şcolile sunt renovate, liceele sunt văruite (să-i mulţumim pe părinţi şi pe elevii care şi-au serbat majoratul şi au primit drept de vot), iar nu mult ar lipsi ca universităţile să încheie şi ele cine ştie ce parteneriate cu aspiranţii la primării, aşa încât în schimbul unor fonduri pentru diverse proiecte, candidaţii să poată ajunge mai uşor la tinerii studenţi de azi, votanţii din 10 iunie. Desigur, şi poliţia îşi aduce aportul la bunăstarea cetăţenilor, mai mult sau mai puţin cu râvna mai sus amintită, specifică perioadei de campanie electorală. Hoţii sunt prinşi mai repede, infracţiunile sunt depistate şi înfierate public. De pildă, Sile Cămătaru a fost prins aproape în timp record. Bine, ce-i drept, nu de căt