Analizand progresiva izolare internationala a Ucrainei, ziarul Financial Times relata ca un Summit al statelor din centrul si estul Europei care urma sa se desfasoare la Kiev a fost contramandat intrucat mai multi sefi de state si guverne au declinat invitatia. Motivul oficial al refuzului de participare a fost, in majoritatea cazurilor, protestul fata de condamnarea penala a fostului prim ministru ucrainean si lider al „revolutiei portocalii” Iulia Timosenko. Printre tarile care au refuzat participarea invocand explicit respectivul motiv era mentionata si Romania (sic!).
In aceeasi grupa cu Romania se afla si Germania dar nu Polonia. Cea din urma era inclusa printre statele care fie nu raspunsesera (inca) invitatiei Kievului fie gasisera o scuza diplomatica spre a evita elegant participarea si a menaja gazda.
Sa reamintim ca in 1997 Romania a stabilit un parteneriat aprofundat cu Polonia si, in siajul acestuia, o trilaterala Romania-Polonia-Ucraina, entuziast salutata de partenerul sau strategic, SUA. Atat parteneriatul cat si trilaterala, chiar daca nu au fost permanent active, au fost reconfirmate de guverne succesive. Ultima data a facut-o Presedintele Basescu insusi. In contrast, Romania a ratat toate incercarile de a realiza un parteneriat strategic cu Germania, relatiile dintre Bucuresti si Berlin fiind in prezent la una dintre cele mai scazute cote. Germania, insa, intretine o vibranta relatie strategica cu Rusia, in conditiile in care pozitia Kremlinului fata de Cotroceni este in cel mai bun caz rece spre gheata.
Ucraina este cel mai mare vecin al Romaniei si probabil cel mai inzestrat cu argumente strategice. Nu numai ca ea separa geografic Romania de Rusia dar este esentiala in rezolvarea crizei transnistrene (Ucraina face parte din formatul 5+2 al negocierilor pentru solutionarea crizei in timp ce Romania nu este acolo) si, intr-o pers
