“Campionatul reprezintă o cursă lungă, prin ploi şi mocirlă, în care rezultatul de moment nu e edificator.” - Iuliu Baratki
1. Rapid - 8 meciuri - 14 puncte
2. Vaslui - 8 m. - 11 p.
3. CFR - 7 m. - 9 p.
4. Steaua - 6 m. - 7 p.
5. Dinamo - 7 m. - 5 p.
Într-un clasament al meciurilor directe dintre primele 5 formații, care s-au aflat toate, până de curând, în lupta pentru titlu, Rapid se află pe prima poziție, însă în clasamentul real, același Rapid a fost primul căruia matematica rigidă i-a spus pas, ieșind în mod oficial dintr-o luptă „fiecare pe pielea lui”, cum se zicea în fața blocului. Deși ieșit matematic din cursă cu doar două etape înainte de final, antrenorul Rapidului anunța încă de acum vreo 10 etape, ca echipa lui nu are nici o șansă la titlu. Toți au crezut ca antrenorul junior folosește strategia cu care seniorul luase titlul în 1999, dar nu, Rapidul, chiar nu avea nici o șansă la acest titlu, iar Răzvan Lucescu a fost primul care si-a dat seama. Asta spre rușinea fanilor (inclusiv a mea), care au sperat până în ultima clipă ca niște proști. Iată de ce Rapidul a pierdut acest război de uzură, deși a câștigat de cele mai multe ori bătăliile directe.
Nu voi discuta despre arbitraje, pe care presa cea imparțială a încercat din răsputeri să ni le facă cât mai ostile, încropind statistici evident trucate și articole în care se încerca șiret arătarea cu degetul a Rapidului, ca fiind echipa cea mai avantajată de arbitrii, dar a căror subtilitate nu o depășea pe cea a unui pumn în gură, atât de străvezii erau, văzundu-se prin ele fețele schimonosite de invidie și răutate ale jurnaliștilor care le semnau. Nu voi vorbi nici despre comisiile vigilente, care nu au ratat niciodată ocazia de a ne suspenda stadionul, sau nu au binevoit niciodată să reducă suspendarea vreunui jucător care lu
