Deja, în cazul Ioan Mang, mingea e la primul ministru: îl va demite sau nu din funcția de ministru al Educației pe un om împotriva căruia acuzațiile de plagiat au devenit copleșitoare? La ora la care scriu – nu am răspunsul. Decizia pare costisitoare politic în oricare dintre alternative, generând astfel prima criză a noului Cabinet Ponta. Dacă îl va demite, va fi pentru a doua oară în două săptămâni când ceea ce propune premierul pentru fotoliul Educației se dovedește a fi o persoană nu numai extrem de suspectă profesional, dar și incapabilă să răspundă convingător acuzațiilor de comportament moral nedemn. Demiterea va fi interpretată drept o recunoaștere tacită a incapacității sistematice a primului ministru de a-și alege membrii Cabinetului său după alte criterii decât acelea ale baronilor PSD și PNL, ale clanurilor locale sudate de interesul de a conserva poziții economic avantajoase în sistem. Opinia publică și adversarii politici ar fi încurajați să atace atunci și alte numiri ministeriale neînțelepte. Principiul că cine a greșit deja de două ori are toate șansele să greșească și în continuare se va aplica în acest caz și va afecta serios credibilitatea Cabinetului abia intrat în funcție. Dar, cel mai grav, poziția primului ministru ar putea fi contestată în partid, deoarece, în mod evident, domnul Ioan Mang are susținerea unor baroni locali. Aruncându-l la „groapa cu lei“ a opiniei publice indignate, primul ministru va fi acuzat cu siguranță de acești baroni de slăbiciune și de cedare dinaintea dușmanilor – acuzație cu atât mai plauzibilă cu cât tocmai Emil Boc a fost acela care, dacă nu a inițiat scandalul plagiatului, a intervenit direct în denunțarea plagiatelor ministrului. Pe termen mai lung, poziția lui Victor Ponta și a PSD va fi slăbită în jocul de putere și influență în raport cu PNL și Crin Antonescu, a cărui reputație de „dur“ va ieși întărită