Cum s-o putea oare lupta cu corupţia, dacă faci totul ca laţul pe care-l foloseşti s-o prinzi să aibă şi ochiul larg, şi băţul în care se sprijină, rupt?
Aprobând la votul de joi amânarea descărcării de gestiune pentru agenţiile europene pentru Mediu, Medicamente şi Siguranţă alimentară, Parlamentul European a dat practic un semnal consistent că, pe de o parte, unele instituţii ale UE sunt la ora actuală vulnerabile în faţa celor două fenomene fără frontiere - conflictul de interese şi cheltuielile nejustificate din bani publici -, iar pe de altă parte că este imperativ ca interesele cetăţenilor din acest spaţiu să fie protejate suplimentar, prin întărirea reglementărilor existente.
Interpretat într-o asemenea cheie, succesul raportului întocmit de eurodeputatul Monica Macovei (al doilea, după cel din Comisia pentru control bugetar a Parlamentului European de la finele lunii martie) nu ar trebui nici să mire, nici să stârnească dezbateri umoral politizate.
La urma urmei, amendarea relaţiilor incorecte dintre industrie şi agenţiile publice de resort abilitate să ţină sub control posibilele excese ce au la bază practici comerciale neortodoxe fac în numeroase state europene obiectul unei atenţii speciale.
Dovadă, chiar legislaţiile interne din majoritatea ţărilor UE, legislaţii care au ajuns să nu mai scape din ochi nici conflictele de interese la care se pretează funcţionarii şi demnitarii, nici lipsa de prudenţă în cheltuirea fondurilor obţinute din taxele şi impozitele contribuabilului.
Până şi România a introdus în propria legislaţie unele prevederi. Dar tocmai pentru că drumul a fost lung, iar eforturile aproape sisifice şi tocmai pentru că în România bruma de reglementări existente este în permanenţă pusă în pericol de forţa de care dispun interesele particulare şi de grup, cu ramificaţiile lor extinse la nivel politic, ei bine, toc
