Rezultatele alegerilor recente din Franta si Grecia au reaprins in mediile politice si mass media europene dezbaterile sub genericul "austeritate sau crestere?", cu concluzia subtil indusa de majoritatea comentatorilor ca este mult mai bine sa se puna accentul pe cresterea economica decat pe detestatele masuri de austeritate de care, iata, europenii s-au saturat.
Sunt doua observatii prioritare fata de tendintele populare europene puse in evidenta de alegerile din Franta si Grecia.
Prima este ca alegerea intre "austeritate" si "crestere" este, pentru a folosi termeni matematici, o derivata de gradul al doilea a alegerii intre "dreapta" si "stanga". Ambele sunt depasite istoric, strategic irelevante prin raportare la problemele reale ale Europei si - in ultima instanta, dar nu fara importanta - inselatoare din punct de vedere electoral.
A doua este ca o platforma electorala de genul "spuneti NU austeritatii si DA cresterii economice" aduce in mod izbitor aminte de un banc-aforism celebru care spunea ca "decat o nevasta proasta si urata, mai bine una desteapta si frumoasa". Evident ca toata lumea doreste crestere economica si nimeni nu doreste sa suporte masuri de austeritate.
Cand un partid politic se prezinta in fata electoratului cu astfel de "dileme" rizibile, orice om rational ar trebui sa se ingrijoreze: adevaratele mize ii sunt ascunse.
Poate ca alegerea intre "stanga" si "dreapta" a avut importanta ei, in Europa de Vest, de la Robespierre la Mussolini, si poate ca alegerea dintre "austeritate" si "crestere" a contat de la politicile lui Colbert pana la Planul Marshall. Incepand insa din anii 1960, cele doua alegeri si-au pierdut rapid substanta si au devenit false probleme.
Toti politicienii occidentali au devenit "de centru", auto-emasculandu-se ideologic, austeritatea a fost abolita, nu d
