Anunţul făcut săptămâna trecută de cea mai mare bancă americană, JP Morgan Chase, că a pierdut două miliarde de dolari în urma unor investiţii eronate dă din nou apă la moară avocaţilor punerii instituţiilor financiare sub controlul statului.

Pierderile suferite de JP Morgan nu afectează stabilitatea pieţei financiare şi nici măcar nu îi ameninţă serios profiturile. Potrivit New York Post, chiar şi cu aceste tranzacţii greşite, JP Morgan va avea un an-record, iar profitul pe trimestrul curent va fi de 4 miliarde de dolari. Cu toate acestea, eşecul biroului de investiţii din Londra al băncii (CIO) scoate în evidenţă un alt tip de probleme care ar putea produce cutemure pe pieţele financiare.

JP Morgan a reuşit să iasă onorabil, ba chiar întărită, din criza financiară din 2008 mulţumită, în primul rând, modului în care a evitat să-şi asume prea multe riscuri pe piaţa derivatelor ipotecare. Prestigiul JP Morgan şi al preşedintelui acesteia, Jamie Dimon, considerat cel mai bun manager de risc de pe Wall Street, au crescut şi au salvat într-o oarecare măsură reputaţia şifonată a Wall Street-ului. Problema fundamentală a pierderilor din ultima vreme o reprezintă tocmai incapacitatea bancherilor de a mai putea identifica corect ce reprezintă sau nu un risc.

Astfel, în faţa pericolelor reprezentate de posibilitatea ca mai multe state europene să intre în incapacitate de plăţi ca urmare a crizei datoriilor suverane, şefii CIO au decis să îşi diminueze portofoliul de obligaţiuni de stat, considerate - în general, dar nu şi în actualul context european - mai sigure, - şi să investească propriii bani, nu pe cei ai clienţilor, în obligaţiuni emise de corporaţii. Ca să se asigure îmopotriva riscului, JP Morgan a cumpărat apoi instrumente financiare care asigurau împotriva aprecierii acestor obligaţiuni, dar ulterior au investit masiv în instrumente care asig