Puţini dintre pescarii împătimiţi ştiu că în oraşul de sub Tâmpa trăieşte şi face afaceri o braşoveancă, Cristina Măluţan, care este multiplă campioană naţională la pescuit staţionar şi este membră a lotului de fete a României.

A început să pescuiască în 1995, după ce s-a măritat cu Pavel, şi el un redutabil pescar. „Până la acel moment ştiam despre pescuit ce vedeam la televizor. Prima oară când am fost la pescuit, am plecat la grătar. Soţul a pregătit totul, a momit locul şi m-a lăsat pe mine să prind peştele. Am fost undeva pe un cot de Olt. A fost grozav. De atunci nu mai pot să renunţ la pescuit“, a mărturisit Cristina Măluţan pentru newsbv.ro.

Încurajată de soţ, Cristina a ajuns rapid să facă performanţă. După un an de la „botezul“ în lumea pescarilor, a ajuns vicecampioană naţională, iar următorul an a obţinut trofeul.

„Am activat cinci ani în Divizia A. La un moment dat, soţul a ajuns în finala la Campionatul Naţional, iar eu trebuia să merg la Campionatul Mondial. S-au suprapus ca perioadă, iar Pavel a renunţatîn favoarea mea. Din 1998 am participat la toate competiţiile, în limita banilor pe care i-am avut. Anul acest va fi dificil să merg la Campionatul Mondial, care se desfăşoară în Olanda, la sfârşitul lunii august. Iniţial, trebuia să aibă loc în Bulgaria, dar s-a anulat competiţia aici. Din păcate, sponsorii pe care îi am pot acoperi doar o parte din cheltuieli şi nu cred că voi putea merge. Aceleaşi probleme sunt în tot lotul naţionale de fete“, povesteşte Cristina Măluţan.

Pescuitul, după cum unii pescari ştiu, este un sport/hobby costisitor. Cu atât mai mult îţi trebuie resurse când este vorba despre a face performanţă. O dotare minimă – o rubensiană, scaunul special de competiţie, accesorii, antrenamentele – costă cel puţin 2.000 de euro, dacă te mulţumeşti cu scule seceonda-hand şi care să nu fie „de firmă“. Altfel, cheltu