Mania lalelelor a apărut prima oară în Olanda şi, pornind de la o modă, totul s-a transformat într-un fenomen economic cu impact nebănuit.
De-a lungul timpului, lalelele au stârnit adevărate pasiuni, ajungându-se la ceea ce a fost numit… tulipomanie. Totul a început după ce lalelele au fost introduse în Europa, din Imperiul Otoman.
În jurul anului 1635, olandezii erau înnebuniţi după lalele. Ajunseseră să preţuiască bulbii aproape mai mult decât viaţa, chiar şi cei mai săraci olandezi se înghesuiau să cumpere bulbi, în speranţa că peste ani aceştia vor produce lalele valoroase, aducătoare de îmbogăţire rapidă.
Astfel, o mulţime de persoane s-au îndatorat la bănci, şi-au ipotecat sau vândut proprietăţile. Ca un fapt divers, în anul 1635, 40 bulbi au fost vânduţi pentru fabuloasa sumă de 100.000 florini, într-o perioadă când un negustor bogat nu avea venituri anuale mai mari de 5.000 florini (astazi, echivalentul ar fi de aproximativ un milion de euro).
Adevărata nebunie s-a declanşat în momentul apariţiei unor lalele cu petale neobişnuite: vărgate şi cu dâre de culoare diferită (acest fenomen al strierii petalelor fusese produs de un agent patogen - un virus al plantelor).
Îmbinările de alb şi roşu sau roşu şi galben, uneori chiar combinaţiile de trei culori dădeau florilor o înfăţişare uimitoare, nouă şi fascinantă, iar fascinaţia s-a răspândit, în câţiva ani, în toată Olanda şi apoi peste graniţe.
Bulbul preţios
Până când…Brusc, în luna februarie a anului 1637, totul a luat-o razna, preţurile au scăzut subit, iar cei care investiseră masiv în comerţul cu lalele au avut de suportat o criză ase mănă toare celei din vremurile moderne.
În cartea "Extraordinare iluzii populare sau despre nebunia mulţimilor", publicată în 1841, jurnalistul britanic Charles Mackay aminteşte de un marinar olandez care confundas
