Europa îşi reface socotelile, austeritatea trasează o linie clară în favoarea recesiunii, zgomotele electorale din multe capitale europene irită pieţele financiare, dar cheia viitorului se răsuceşte pe Acropole.
Europenii par dispuşi să ia măsuri pentru stimularea economiilor, fără a renunţa total la austeritate. Pentru a nu ştiu câta oară, Grecia întinde la maximum nervii partenerilor europeni şi ai pieţelor financiare. Incapacitatea politicienilor eleni de a forma un guvern de coaliţie înteţeşte tensiunea, pe care o extinde până la jumătatea lunii iunie, când ar putea avea loc alte alegeri. Europenii dau în aceste zile un ultimatum Greciei, e drept, la nivel retoric: disciplină sau exit!
Electoratul elen a transmis observatorilor un mesaj confuz: a penalizat partidele tradiţionale şi a împrăştiat voturile către cele extremiste sau, mai îngrijorător, către grupările antisistem. Cele mai mari partide ale Greciei, Noua Democraţie, de orientare conservatoare, şi PASOK, de respiraţie socialistă, au câştigat împreună mai puţin de o treime (31,2%) din voturile alegătorilor, procent insuficient pentru a forma singure un guvern. O cădere brutală, dacă am compara-o cu rezultatul alegerilor din 2009, când controlau, împreună, 77,4% din voturi. Colapsul celor două partide poate fi atribuit atât măsurilor severe de austeritate impuse de Troika finanţatoare, pe care politicienii lor le-au aplicat, cât şi faptului că electoratul a penalizat corupţia şi ineficienţa guvernelor care au adus, în timp, Grecia în pragul falimentului.
Ritualul politichiei
În principiu, sistemul electoral elen favorizează formarea unei majorităţi stabile, deoarece cei 300 de membri ai parlamentului sunt aleşi printr-un sistem care oferă 50 de locuri pentru partidul care a obţinut cele mai multe voturi, restul de 250 de fotolii parla
