Dacă n-am avea cap numai să ne plouă-n gât, poate ar trebui să ne încredem numai în acela care promite cel mai puţin!
Guvernarea ungureană a dispărut în ceaţă şi a luat-o cu ea şi pe ailaltă. A bate apa-n piuă pe tema "odioasei moşteniri" e inutil şi contraproductiv. România e-n recesiune. Locuri de muncă nu-s, preşedintele avea dreptate. Dl Adrian Vasilescu zice, precum subsemnatul: „Avem cel mai mic număr de salariaţi la mia de locuitori din toată UE." Vai de dreptatea lui şi-a noastră! Bag seamă că nu e mare scofală să fii bancher. Ajungi la aceleaşi concluzii cu un filolog. Dar cine are sânge-n pix să guverneze, dacă tot s-a băgat la bătaie! Ăsta e pariul: să rezişti presiunii, să încurajezi crearea de locuri de muncă, să readuci cetăţenii în faţa ghişeelor, să-şi plătească taxele şi impozitele, fără să se chiorască la statul cel lacom, risipitor şi hoţ. Dar cum redai încrederea în instituţii, cum îi angajezi - nu-i numeşti! - pe specialiştii care încă n-au fugit din ţară, asta nu ştiu! România arată precum grajdurile lui Augias. Numai o minune şi o foarte românească răbdare ne mai scot din impas.
Vorbind de supranatural, fraierul din mine nu se deosebeşte cu nimic de catindaţii de la locale. Toţi pălăvrăgesc despre miracole. Ce-a fost imposibil douăzeci şi doi de ani devine, peste noapte, floare la ureche. Nu-i vorbă, până acum pretendenţii s-au întrecut în aiureli, iar cetăţenii turmentaţi au holbat ochii (in)creduli. Credeam că păcăleala s-a epuizat, că mai gogonată nu se îngăduie. Ei, aş! Pentru că aflu de proiectul unui Disneyland în marginea Clujului, un soi de Mecca ardelenească. Să mori tu, nene! Păi, Disneyland-ul franţuzesc e muribund de zece ani, e pagubă-n ciuperci. Mi se promite transport gratuit în Bucureşti. Dar nemurirea sufletului sau perpetuum mobile - nu? Că e mai simplu, mai la îndemână. Altcineva o să desfiinţeze taxele de gu
