Creştin ortodocşii îl prăznuiesc astăzi pe Cuviosul Pahomie cel Mare. Acest sfânt a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare şi era din Egiptul Tebaidei celei de jos, fiind născut din părinţi păgâni, închinători la idoli, asmenea unui crin ieşit din mărăcini. Când era copil, părinţii l-au dus la capiştea idolească, aflată lângă râul Nil, unde diavolul petrecea în idolul care dădea răspunsuri oamenilor care puneau întrebări, înşelând poporul care credea că idolul lor, zeu, vorbeşte cu ei. Din volumul Vieţile Sfinţilor aflăm că "Pahomie, mergând acolo, diavolul a tăcut şi idolul a rămas mut, iar popa idolesc se mira că zeul lor a amuţit şi îl ruga cu multe jertfe ca să le vorbească, însă el nu putea să grăiască nimic. Apoi, diavolul i-a descoperit taina aceea, că din cauza venirii lui Pahomie nu poate să grăiască (...) zicând: «Pentru ce aţi adus aici pe vrăjmaşul zeilor noştri? Scoateţi-l îndată afară de aici!» Părinţii lui Pahomie s-au mâhnit pentru aceasta, mirându-se şi zicând între ei: «Ce o să fie pruncul acesta, că din jertfă nu poate să guste nimic, de vreme ce îndată ce gustă, o şi varsă?» Şi ei, nepricepând aceasta, au tăcut”.

Cuviosul Pahomie a fost dat apoi "la învăţătura cărţii egiptene şi la filosofia cea veche”. Sinaxarul - Vieţile Sfinţilor de peste tot anul - ne spune că ajungând mai în vârstă, a intrat în rândul ostaşilor iar peste puţină vreme, lăsând slujba ostăşească, s-a suit la Tebaida de sus şi a primit botezul Lui Hristos şi s-a făcut monah. "După aceea s-a dus în pustiu, unde a făcut o mănăstire într-un loc al Tavenisiei, în urma unui glas venit de sus, care îi arăta înlesnirea locului şi mulţimea celor ce aveau să se strângă acolo. Iar când în adevăr s-au adunat mulţi, a venit şi Teodor sfinţitul, care i-a devenit ucenic şi râvnitor vieţii şi faptelor celor bune, şi în minuni a strălucit cu dânsul. Şi la atâta înălţime de cu