După ce și-a încheiat discursul victoriei în zona sa natală, Corrèze, François Hollande a revenit, cândva după miezul nopții, în Paris, pentru a se adresa mulțimii fericite, adunate simbolic în Piața Bastiliei - locul în care a izbucnit Revoluția din 1789 și în care, în 1981, își sărbătoarea victoria și François Mitterrand, singurul președinte socialist din epoca modernă, până acum.
Atmosfera a fost de petrecere: boxele duduiau, Yannick Noah (tenismanul devenit ulterior cântăreț) se manifesta pe scenă, iar suporterii se așezaseră peste tot în lungul și-n latul pieței dominate de Colonne de Juillet. Pe fundal, un claxon permanent, venit de la miile de șoferi care sărbătoreau făcând turul centrului. „În sfârșit, schimbarea a venit“, a decretat pe un ton răgușit François Hollande, anunțând „finalul austerității“ și începutul unei noi ere, „a tinerilor și a justiției.“ Odată încheiată această seară de fericire și exuberanță, însă, a venit impactul cu realitatea.
Pace sau război diplomatic?
Pentru domnul Hollande, prioritatea numărul unu este impunerea temei creșterii în centrul dezbaterilor privind stabilitatea Zonei Euro. Victoria sa a dat naștere la o mulțime de speranțe, nu numai în Franța, ci de-a lungul întregii Zone Euro: a venit poate timpul ca strategia europeană anticriză, austeritatea fără limite, să fie temperată de politici de impulsionare a economiei. Iar francezii simt, în sfârșit, că lucrurile merg în direcția lor și, mai mult, că toată lumea, din Europa până în America, îi sprijină.
Domnul Hollande nu a făcut niciun secret din dorința de a „renegocia“ tratatul fiscal promovat de Germania și a subliniat că, în cazul în care nu va ajunge la forma dorită, va bloca ratificarea documentului. După proclamarea victoriei, a anunțat că „imediat“ după ceremonia de preluare a mandatului va efectua o vizită la Berlin. Câteva zile mai târziu, s
