Dupa lungi perioade de "special guest" la masa politica a Puterii, cu intreaga suita de favoruri ce deriva de aici, UDMR s-a vazut nevoita sa acceseze un plan secund in scena. Cel al Opozitiei. Nu e deloc o drama, asa cum vor unii s-o zugraveasca. Face parte din joc, ofera rastimp de gandire.
Pragmatica, oportunista in a-si oferi serviciile, cu rare si mici exceptii, minoritatea cea mai majoritara se impaca greu cu recenta sa postura. Obisnuita cu ministri in mai toate guvernarile, este de inteles ca acum acel "cineva acolo sus ma iubeste" (conditionat) a disparut din refrenul pe ritmuri de ceardas.
E drept, nu pentru toti posesorii de portofolii la Palatul Victoria succesul a insemnat o regula. Cele mai recente exemple sunt reprezentate in sprijinul acestei afirmatii de catre Laszlo Borbely si Ladislau Ritli. Primul trebuie sa dea explicatii in justitie pentru cateva capete de acuzare.
Celalalt isi gasea cu totul altceva de facut pe ultimii metri ai fostei guvernari in locul unor decizii importante cum ar fi inchideri de spitale si lipsa de medicamente.
Se pare ca traditionalul ajutor mutual a intrat intr-un deadline, tocmai cand ar fi urmat un latin intermezzo Gaudeamus igitur intonat ungureste la Facultatea de Medicina de la Tg. Mures. Grefa de profil la institutia universitara mentionata intrunea toate conditiile materializarii dorite de UDMR.
N-a mai fost sa fie, atunci cand trasnetul motiunii de cenzura a lovit fostul arc guvernamental. Exercitiul democratic s-a dovedit si in acest caz prea rapid si surprinzator pentru o replica eficace. Interesant, grupul aparent eterogen al minoritatilor a reusit sa intoarca armele in timp util, comparativ cu monolitul condus de catre Kelemen Hunor.
Nici macar pe eternul Marko Bela nu l-a prins pregatit noul cap compas politic. In mod evident, situatia cr
