Europa trebuie sa se reinventeze industrial, sa se redefineasca monetar si bugetar si sa se redeseneze geoeconomic. In acest sens, Factorul Hollande poate fi un declansator neasteptat, dar necesar. De asemenea, ea are nevoie de un puternic liant spiritual, de o constiinta comuna. Performantele Germaniei sunt un model, dar nu mai sunt suficiente. Rezultatele alegerilor de la inceputul lunii mai din Franta si Grecia pot produce o schimbare de paradigma, cel putin in Europa. In primul rand, asistam la o crestere ingrijoratoare a partidelor extremiste, de dreapta si de stanga. In Franta, stanga radicala comunista si Frontul National au adunat impreuna 30% din voturi. In Grecia, trei partide ale extremei stangi plus unul neonazist au insumat 40%. Daca mai adaugam si faptul ca un partid de extrema dreapta a fost pana de curand, in alianta cu liberalii, la putere in Olanda, ca astfel de partide extremiste inregistreaza scoruri de 30% in Flandra, Elvetia si alte regiuni europene, daca mai adaugam si derapajele spre dreapta radicala produse in Ungaria si revenirea lui Putin in Rusia, vom intelege - sper - ca avem destule motive de ingrijorare. Sa dam putin inapoi filmul istoriei: dupa primul razboi mondial si dupa Marea Depresiune din 1929-1933, la putere in foarte multe tari europene au venit partide extremiste, care au instaurat regimuri totalitare si totul s-a terminat cu genocidul din cel de-al doilea razboi mondial. Abia apoi occidentalii aveau sa-l descopere pe Keynes, a carui carte, Teoria generala a utilizarii mainii de lucru, adobanzii si a banilor, fusese publicata inca in 1936, dar avea sa produca o schimbare de paradigma si sa domine politicile economice abia dupa razboi, politici de tip New Deal, de stimulare a consumului si a investitiilor publice, asigurand reconstructia postbelica, cresterea, dezvoltarea economica si ocuparea, pana in anii 1980. Se poate spune