Mă număr printre cei care au sperat, au crezut că Universitatea (cei mai puţin tineri îi spunem tot Ştiinţa) Craiova va fi reafiliată. Mă doare sufletul să constat că m-am înşelat! Plin de veninul răzbunării a fost gestul „mărinimos“ al Naşului! Nu oraşului Craiova trebuia să i se acorde un loc în Liga a II-a, ci echipei Universitatea Craiova, care, învingând prima iarna fotbalului autohton, a intrat în primăvara Europei fotbalistice, ajungând în semifinale Cupei UEFA! Împotriva tuturor tristelor, descurajantelor realităţi create şi la Craiova, şi la Bucureşti, eu mai cred, mai sper în revenirea legendarei echipe Universitatea Craiova! Vremelnic, se poate aşterne uitarea şi peste legende, dar legendele nu mor niciodată!
Mai tinerii iubitori de Ştiinţa să afle, iar cei mai puţini tineri să-şi amintească un episod luminos din istoria acestei iubite echipe. E bine să păstrăm vii amintirile, trecutul glorios, pentru că fără amintiri, fără trecut, nu mai există speranţa într-un viitor.
La Craiova, ziua de 15 septembrie 1982 a fost o zi frumoasă. Cum de mai ţin eu minte că a fost o zi frumoasă acum aproape 30 de ani? Simplu: am fost pe stadionul „Central“ din Bănie, spectator la meciul U Craiova - Fiorentina, din Cupa UEFA. Păi, se poate uita că a fost senin şi cald, şi afară, şi în suflete? Era meciul cu care Craiova începea campania (fotbalistică) de „integrare“ în Europa. Fotbaliştii din ţara lui Dante s-au deplasat la Craiova convinşi că vin la un antrenament cu public, aşa, ca un galop de sănătate, fără griji, fără efort, într-un paradisiac sejur turistic. Ei, bine, avură surpriza să constate că oltenii, ospitalieri din fire, iubitori de literatură italiană (studenţi, deh!), le construiră italienilor un „holospaţiu“ dantesc, să se simtă ca acasă! Reuşita fu a leilor albaştri, cei de pe dreptunghiul verde, şi a celor peste 30.000 din tribune. Pentru it
