Procesul de globalizare pe care îl parcurgem, caracterizat de desfiinţarea barierelor economice şi culturale dintre state şi chiar continente, antrenează o fantastică circulaţie a informaţiei, a capitalului şi a forţei de muncă. Ca efect al migraţiei rapide a populaţiei pe piaţa muncii, cazuistica medicală tinde să se uniformizeze. În acest context, ridicarea la acelaşi nivel de bună calitate a serviciilor medicale pe plan mondial devine, la rândul ei, o necesitate stringentă. Traficul de informaţii medicale fiind exploziv, primul pas în realizarea acestui scop îl reprezintă asigurarea accesului la cele mai noi dar şi mai validate cunoştinţe, traducerile din limbile de largă circulaţie fiind în continuare modalitatea cea mai sigură de răspândire şi de însuşire corectă a lor. Medicii în formare sunt confruntaţi însă simultan cu două probleme de semn contrar: pe de o parte, imensitatea oceanului de informaţii diversificate, nou apărute ca urmare a descoperirilor din diferite părţi ale lumii, dar adesea prezentate în traduceri care neglijează rigoarea unui limbaj conceptual comun; pe de altă parte, imperativul eficientizării actului medical, în condiţiile unor resurse de timp din ce în ce mai limitate. Ghidurile de practică medicală, editate sub îndrumarea unor personalităţi medicale recunoscute internaţional, fundamentate pe dovezi ştiinţifice validate şi, respectiv, traducerile lor avizate, devin astfel indispensabile. În dezvoltarea personală profesională a medicului practicant, deşi calea de urmat este şi va rămâne cea strict specializată, stăpânirea de către acesta – pe lângă formaţia de bază – a medicinii de urgenţă constituie o condiţie minimă, obligatorie pentru a funcţiona într-un sistem medical de oriunde. Principles and Practice of Emergency Neurology: Handbook for Emergency Physicians (Cambridge University Press, 2003) este un bun exempl