Definiţia cea mai comună în Europa plasează România în recesiune, însă, dacă ne raportăm la modelul american, nu suntem în această situaţie. Sursa: CODRIN PRISECARU

În urmă cu doi ani, la ieşirea din precedenta recesiune, creşterea de 0,1% anunţată de Institutul Naţional de Statistică a generat dezbateri aprige. La fel şi acum, când PIB-ul a scăzut cu 0,1%, în trimestrul 1 faţă de trimestrul precedent, pe date ajustate sezonier.

Premierul Victor Ponta a declarat încă din Opoziţie că suntem în recesiune, iar fostul ministru de Finanţe Bogdan Drăgoi a anticipat acelaşi lucru. Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, a afirmat că recesiunea este doar una statistică, în aceeaşi notă cu Radu Crăciun, director de investiţii al Eureko Pensii Private. La polul opus, analistul economic Ionel Blănculescu susţine vehement varianta că România nu a intrat de fapt în recesiune.

Deoarece economia nu este o ştiinţă exactă, există o multitudine de definiţii ale recesiunii. În Europa, este acceptată la scară largă cea care implică două trimestre consecutive de contracţie a economiei. În SUA există un comitet care datează începutul şi sfârşitul recesiunilor, bazându-se în principal pe PIB, salarii, şomaj, producţie industrială şi comerţ.

În accepţiunea europeană suntem deci în recesiune (sau am fost, până la 31 martie). În aceeaşi situaţie se află Cehia, Danemarca, Irlanda, Grecia, Italia, Cipru, Olanda, Portugalia şi Slovenia încă din ultimul trimestru al anului trecut, precum şi majoritatea celorlalte ţări din UE din trimestrul 1 2012. Printre excepţii găsim Germania, Franţa, dar şi Polonia, Ungaria şi chiar Bulgaria. După metoda americană, suntem mai degrabă în afara recesiunii. Din cei cinci indicatori, doar PIB este în scădere în perioada octombrie 2011 – martie 2012.

Salariul mediu a crescut în termeni reali, şomaju