Titlul parafrazează (prin decuparea din context) un cîntec de muzică uşoară din 1983, compus de Ion Cristinoiu şi apărut pe discul Nufărul alb al Angelei Similea, considerată de numeroşi fani începutul şi sfîrşitul stilului abordat. Dar pînă la probarea ori infirmarea acestei teorii despre supremaţie ori durată de viaţă în lumea de nişă în care intenţionez a mă aventura, vă propun să ne întoarcem cu cîteva decenii, pentru a ne lua avîntul necesar depăşirii unei bariere greu de trecut: uitarea.

DE ACELASI AUTOR Speculaţii sonore Miez greu moldovenesc Ce a fost şi ce-a rămas din rockul românescIstoria muzicii uşoare româneşti, în fapt un şir de evenimente şi biografii întretăiate, este legată indisolubil de cea a Televiziunii Române, principala platformă de lansare şi promovare a genului. Între moartea lui Stalin, prima transmisie TVR (din 31 decembrie 1956 – 1 ianuarie 1957) şi apoi părăsirea acestei lumi, respectiv a puterii, de către Gheorghiu-Dej, semnalez un interval de timp care coincide cu reconstrucţia ţării, în tandem cu estomparea amintirilor legate de război. Delectarea a avut legătură în acele vremuri mai degrabă cu prestaţiile scenice decît cu canalele media. Alături de televiziune, radioul şi presa scrisă purtaseră pe umeri misiunea politică de onoare de a comenta realismul socialist. Nu trebuie să credem însă că bunicii şi părinţii noştri au refuzat ori ar fi fost refuzaţi de distracţie în amintita perioadă, nici că la petrecerile private sau pe terasele restaurantelor s-ar fi auzit cîntece patriotice. Din amintiri, evocări, relatări ale oamenilor care au prins acei ani, putem deduce că fiecare a găsit într-un fel sau altul ceea ce a căutat. Bunăoară, Maria Tănase, Jean Moscopol sau Gică Petrescu au încîntat publicul momentului fără a aduce în discurs macaralele sau alte fetişuri ale comunismului. De asemenea, iubitorii de jazz îi puteau ascul