Nenea Sandu Pruteanu s-a născut la 16 mai 1912, în localitatea Ciuşlea, judeţul Vrancea. Părinţii au fost ţărani şi au avut 8 copii, 5 băieţi şi 3 fete.

În timpul primului Război Mondial (1916-1918), alături de mulţi consăteni, a fost mobilizat pe front. Familia, alături de tot satul, i-a fost evacuată, pentru că se afla pe linia de apărare, nu departe de Mărăşeşti.

Neculai şi Sandu, doi dintre fii, au fost trimişi la Casa de copii, iar mama Dochiţa, evacuată la Tecuci cu surorile Aniţa şi Paraschiva, care s-a născut la scurt timp după evacuare.

La terminarea războiului, tatăl supravieţuitor şi-a adus soţia şi copiii în localitatea de baştină unde n-a mai găsit casa în care locuise, aceasta fiind distrusă. De nevoie, au trăit într-un bordei în care a trebuit să locuiască aproape un an în condiţii foarte grele.

După terminarea şcolii primare, nenea Sandu şi-a ajutat părinţii la munca câmpului până la plecarea în armată. În perioada 1934-1936 şi-a satisfăcut stagiul militar. După lăsarea la vatră, a tras de învăţarea unei meserii, s-a angajat la IAR Braşov ca muncitor necalificat. Din decembrie 1937 s-a stabilit în Codlea, căsătorindu-se cu Elena Cârstea, codleancă. Soarta i-a fost crudă: şi-a pierdut iubirea vieţii, pe Elena şi fetiţa nou-născută, la naştere.

Sandu s-a simţit legat de Codlea, localitate pe care n-a mai părăsit-o şi s-a recăsătorit cu Maria Adam, alături de care a convieţuit până în 1996, când Maria a trecut în nefiinţă. Din această căsătorie au rezultat doi copii, Alexandru şi Maria.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial a participat la activităţi de menţinere a circulaţiei pe calea ferată dinspre Braşov spre celelalte direcţii, când gara era bombardată şi distrusă parţial, acţiune în care au căzut la datorie mulţi din cei prezenţi. Rănit la picior, a scăpat cu ajutorul medicilor CFR-ului care au intervenit în