- Comentariu - nr. 93 / 16 Mai, 2012 Draga nepoate, asa cum stai culcat in iarba, apleaca-ti urechea la pamant si asculta cum vuieste, parca e un cazan in clocot lent. Acesta este, mai baiete, timpul care, de asta data, ne dojeneste, spunand: "Vai de voi, carturari si farisei, care ati facut de toate, in numele vaduvelor si al orfanilor, in numele poporului, dar in folosul vostru!”. Nu sunt nici scriitor, nici gazetar. Dar stiu ca acest ceva, care isi face datoria, incet dar sigur, este timpul. Timpul care tine marturie pentru Columna lui Traian, timpul si fila lui ingalbenita care marturiseste ca Decebal a ales moartea decat slugarnicia! Tot Maria Sa Timpul a daramat imperii, regi, bogati, puternici si slabi, facandu-i tot o apa si un pamant. Vino, maria ta, Stefane, sa-i vezi cum arata azi Romania, ca un cazan cu ciolane mai mici sau mai mari! Vino, Avram Iancu, sa-i vezi pe ardeleni cum joaca tontoroiul, pentru putere! Timpul i-a ingaduit domnului si actualului presedinte ca, mana in mana cu domnul Iliescu, sa-l ridice pe domnul Ponta ca prim-ministru, sa-i dea tara pe mana, pentru ca sa-si rupa aripile singur! "Hai sa traiesti, Ioane!”, l-am salutat pe un coleg batran, ca mine. "Ce mai faci?” "Mai, colega – mi-a raspuns – prost. Ca sa vezi, nu mai sunt roman, nu mai sunt locuitor al Targu-Muresului. Strada pe care locuiesc nu mai figureaza, numai cand platesti impozitul. Incolo, nu mai esti nimeni! Asa rusine, ca acum, n-am mancat niciodata in Targu-Mures. Sa fie trecuta cu vederea, intentionat, sau cu voia cuiva. Sunt zeci de strazi care nu au fost recenzate, care nu mai sunt in oras, precum copiii abandonati de parinti. Asadar, colega, avem cuce ne mandri. Dar ii mai votam o data si mai facem un recensamant”. Mai, baiete, in povestea cu pensia si salariul, timpul a facut un joc frumos de glezne. Iar noi, prostimea, credem! Ii realegem cu minciunile lui Bula