În ultimii ani am asistat la o invazie de firme și produse românești care au nume străin. Branduri din capitală sau firme din provincie cu nume venite parcă direct din Los Angeles sau din Paris, promisiunea unor exotisme familiare mai degrabă plajelor luxoase apare la orice pas și evident, totul în numele regelui – cumpărătorul. Între timp, din magazinele ale căror sedii principale sunt cu adevărat în țările dezvoltate se găsesc tone de haine fabricate în China. Ceea ce de fapt înseamnă că linia lor de producție este într-o țară în care încă forța de muncă este ieftină – ca urmare produsul în sine este ieftin – ca urmare plătim cam de la de 3 ori în sus, ceva care se numește astfel încât să ne facă să plătim oricât, fără să clipim. Practic cumpărăm aceleași chinezărisme de acum câțiva ani doar că acum au nume mai fashion-sofisticate. Fenomenul însă nu se petrece doar la noi, putem să ne liniștim, există peste tot în lume.

Brandingul de acest gen – cunoscut sub numele de foreign branding este un termen din marketing care descrie procesul prin care se induce ideea de superioritate a produselor și serviciilor prin folosirea unor nume străine sau care sună destul de exotic cât să pară străine. Și pentru că această metodă este folosită demult, fiecare zonă a globului are specificitatea ei. Țările nevorbitoare de engleză se dau în vânt după nume englezești iar țările vorbitoare de engleză sunt amatoare de limba italiană și franceză sau limbi ale țărilor din Europa de Nord și japoneză.

Pentru o mai bună informare am rugat-o pe Tatyana Firsova (poză)– expert IAB Rusia (cu un master în sociologie la activ, membru al departamentului de Cercetare din cadrul IAB Rusia din 1910, se ocupă chiar cu studiul piețelor de publicitate străine și cercetarea audienței acestora) să-mi răspundă la câteva întrebări. În plus e invitată și la RoNewMedia 6.0, care începe azi. De